Cristian Presură despre Rațiune, paradoxuri și limitele științei

13 Comments on “Cristian Presură despre Rațiune, paradoxuri și limitele științei”

• 

  noro

  26 septembrie 2019 at 22:36

  Momentul in care Dl Neamtu a izbucnit in ras si a zis "poti intelege natura umana cu stiinta?" e foarte revelator. Abia astepta sa gaseasca ceva sa zica care sa contrazica ce poate face stiinta. Sa nu uite Dl Neamtul ca sunt multe directii de cercetare si ca da, natura umana se poate intelege prin stiinta si cercetare! Chiar si "dezvoltarea caracterului" sau modul in care iti alegi partenerul de viata se pot intelege stiintific! Stiinta are limite pentru ca recunoaste complexitatea lucrurilor, nu pentru ca are nevoie de credinta pentru a umple goluri!

  Răspunde

• 

  noro

  28 septembrie 2019 at 21:42

  Genetica,mai mult decât religia, poate contribui la îmbunătățirea omului.

  Răspunde

• 

  noro

  7 octombrie 2019 at 22:58

  Un canal in care comentariile sunt cenzurate.Se publică doar comenturile ce convin.

  Răspunde

• 

  noro

  17 noiembrie 2019 at 21:11

  Genial

  Răspunde

• 

  noro

  24 decembrie 2019 at 23:34

  Pe lumea actuală exista mai mult de 7400 M de prezenturi și realități.

  Când două sau mai multe prezenturi se combina devine un prezent complex.

  Răspunde

• 

  noro

  25 decembrie 2019 at 0:00

  Un om se poate schimba chiar mai bine și mai profund datorită științei, vorbim de cele umane sau juridice.

  Răspunde

• 

  noro

  26 decembrie 2019 at 11:04

  Acest interviu nu ar fi fost posibil fără contribuția donatorilor noștri. Puteți susține aici proiectul educațional Vocea Libertății: https://www.patreon.com/neamtu

  Răspunde

• 

  noro

  23 ianuarie 2020 at 6:46

  Nu il urmaresc pe domnul Mihail , am ajuns aici doar din cauza lui Cristi. O sa zic cat de simplu pot: Acest Mihail foloseste niste cuvinte “mari” pentru mine cel putin in timp ce Cristi al nostru face tot posibilul sa foloseasca cuvinte pentru intelegrea tuturor… desi inteligenta lui Cristi poate ca este de 10 ori mai mare decat acestui doomn Mihail. Domnule Mihail de ce il pui pe Cristi in niste “paradoxuri” ale “religiei” ? El este fizician,nu a venit la tine sa ii arati tu ca “religia” are raspunsul. … ma rog. Urat interviul din perspectiva mea din cauza acestui domn Mihail.

  Răspunde

• 

  noro

  29 ianuarie 2020 at 18:53

  Pe final inspirational domnu Cristian

  Răspunde

• 

  noro

  18 februarie 2020 at 0:39

  Acest Cristian Presura ne face de ras inaintasii , oameni cu totul deosebiti in toate domeniile pentru ca TARA noastra este in topul valorilor mondiale , nu va luati dupa unele cunostinte avute pe care le are orice fizician si nu numai.
  Big Bang este in mintea lui neputincioasa , este un fel de claun bun de distrat copii dar NU are ce cauta in fata oamenilor mari, daca ar merge la un Planetariu, ca cel din Constanta de ex, acolo vede in prezentari CONURI de Energie din care apar galaxiile si universurile ……..insa El sustine o teorie a lui anticristul fiind fiinta tip zombie cu gandurile controlate de la distanta si mintea legata la calculatoare, mai era si acel handicapat Hopkins folosit de englezi sa prosteasca lumea .
  Dumnezeu oameni buni se stie de mai multa vreme ce este la modul real, insa este ascuns in continuare ca sa fie tinuta lumea in bezna si sclavie……. Dumnezeu este Energie Divina Vie care umple infinitul ce ne inconjoara fara miscare si fara timp in EL .
  El creeaza galaxii si universuri, elibereaza conuri de energie din EL , ca o nastere cosmica, la scara galactica si prin jocuri de energie creeaza galaxii si universuri iar orice obiect cosmic este legat la Dumnezeu prin care se misca permanent
  Tabelul lui Mendeleev cuprinde atomii de energie care compun materia vizibila noua , asa ca orice forma materiala vizibila noua este ….energie , aparuta dupa anumite reguli din Energia Divina Vie , din Dumnezeu.
  Gaurile negre sunt porti prin care energia viziibila noua se intoarce inapoi in Energia Divina Vie , in Dumnezeu , unde ajungem in fnal cu totii.
  Noi avem in inima o fereastra de legatura cu Dumnezeu prin care ne miscam permanent , este ceea ce numim suflet si care se deschide mai mult sau mai putin dupa cum stim sa traim viata , asa se modifica si aura din jurul corpului iar tot ce are viata in infinitul care ne inconjoara are asa o legatura cu Dumnezeu pentru ca EL este VIU si este viata in tot nfnitul care ne inconjoara.
  Undele radio, undele de energie NU le vedem cu ochii, daca ar fi sa-l vedem pe Dumnezeu cu ochii nu am putea vedea nici macar un metru in jur, atat de densa este Energia Divina Vie , fiind forma de viata suprema si perfecta , fara miscare si fara TIMP in interior….Dumnezeu neavand TIMP nu a aparut, a fost dintotdeauna si va exista vesnic , va crea la nesfarsit universuri si va da viata tot mereu in infinitul care ne inconjoara .
  Intunericul nu exista decat in spectrul nostru vizibil , tot infinitul fiind plin cu Energia Divina Vie iar viata exista peste tot in infinit, omul a putut trai oriunde si in afara atmosferei terestre doar ca a trebui sa-si creeze conditii necesare mentinerii vietii iar planete cu viata exista … un infinit in infinitul ce ne inconjoara numai ca nu putem noi ajunge la ele …..noi nu ne intelegem intre noi aici pe aceasta planeta si o distrugem ca niste viermi dar sa mai ajungem si pe alta planeta cu viata ???!!!!
  Planeta noastra are in centru o fereastra imensa de legatura cu Energia Divina Vie , cu Dumnezeu iar atmosfera planetei noastre este energia vie cu care se incarca din Dumnezeu pentru ca Dumnezeu creeaza planete cu viata si este singurul care are grija de tot ce exista in INTERIORUL LUI pentru ca in interiorul LUI se intampla totul.
  Dumnezeu are puteri fara limita fiind infinit insa fiind numai dragoste si bunatate fara margini NU se impune cu forta , de aceea NU poate fi inteles de catre oameni inca.
  Cand o sa recunoastem existenta lui Dumnezeu asa cum este in realitate o sa intram pe drumul bun , altfel drumul este gresit si ne duce spre disparitie.

  Terminati cu asemenea indivizi va rugam si cautati oameni superiori in gandire cu un nivel de cunoastere asemenea care pot trezi lumea la viata si aduc ceva bun in viata noastra pentru ca sunt destui.

  Răspunde

• 

  noro

  27 februarie 2020 at 2:18

  Te rog mult Cristian Presură, să fii partenerul meu într-o afacere și anume :eu am scris 3 vol. de poezii(cca 1000+) inspirate în majoritate din Biblie, natură etc.dar aici, în locul viețuirii mele nu am posiibilitatea materială să le public în măsura în care ar fi nevoie pentru cei cărora le=am dorit dedicate și care, opțional le-a apreciat ca f.bune) Dacă ași afla pe cineva care să le publice acolo unde s-ar putea ele evalua, fiind scrise doar în limba mea natală(poezia n-ar farmec în traducere), atunci cu o parțială participare materială la editarea lor, eu ași fi foarte bucuroasă să le ofer în totalitate aceluia care ar suporta restul de costuri pt. editarea lor integrală. De acord cu mine ? Adresa mea este:rropapopa1986@gmail.com(Rodica Popescu)

  Răspunde

• 

  noro

  4 martie 2020 at 14:24

  Viata (https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/sfantul-arsenie-boca-elefterie/) spirituala a sfinților depășeste si rațiunea si limitele stiintei.

  Răspunde

• 

  noro

  4 aprilie 2023 at 17:41

  Da! A explica raportul/relația între credință și rațiune în abordarea relației dintre individul căutător, înscris pe o anumită cale spirituală și o anumită divinitate, este ceva extraordinar de complicat. De ce? Fiindcă Adevăratul Dumnezeu nu aparține lumii noastre, este dincolo de o înțelegere deplină de către mintea umană, intuirea existenței și a acțiunii Adevăratului Dumnezeu făcându-se extrem de superficial, prin intermediul descoperirii progresive a creației Sale, a micro- și a macro-universului. De ce? Fiindcă omul este extrem de limitat, fiind "încastrat în timp și spațiu". Pentru individul căutător de Dumnezeu, relația dintre credință și rațiune, încrederea rațională într-o divinitate, a evoluat, în decursul istoriei umanității, de la concret, la abstract, în funcție de evoluția creierului și în funcție de avansul științelor. Relația dintre credința în divinități și gândirea rațională a acestei relații a evoluat în funcție de avansul civilizației (dezvoltarea creierului, a minții umane, avansul științei și avansul tehnologic).
  
  Să mă explic.
  
  I) În negura istoriei umanității-în Preistorie și în Antichitate-credința individului era rudimentară, în anumite entități antropomorfe, zeități, menite să explice anumite fenomene naturale (inundații, cutremure, fulgere, tunete, eclipse, ș.a.). Rațiunea credinței lor în anumite ființe supranaturale fiind justificată de frica de fenomenele naturale ca fiind generate de către anumite zeități. Omul primitiv încerca să îi îmbuneze și să le obțină protecția.
  
  Astfel au apărut religiile politeiste.
  
  II) În Antichiate, in Evul Mediu, dar și în Epoca Modernă și în Epoca Contemporană a istoriei umanității, deja, asupra unei părți a umanității, și-a pus amprenta credința în ființe supranaturale, zeități, apoi credința într-o singură zeitate, atotputernică, care, deja, nu mai era personificarea anumitor fenomene naturale, ci, erau mai subtile, relația între om și divinitate concretizâmdu-se atât pe o cunoaștere rațională a universului și pe o implicare mai mult sau mai puțin directă a acestei divinități în funcționarea universului, dar și pe o rafinare a emoțiilor și a sentimentelor umane în raport cu Dvinitatea, dar și cu semenii. Apare, astfel, o interiorizare a relației dintre individ și divinitate, aceasta nemaifiind atât de materială, de concretă, față de divinitățile primitive. Astfel au apărul religiile monoteiste. Însăși imaginea omului care exprima Divinitatea a evoluat, s-a îmbunătățit (de la o imagine abrutizată, dură și foarte personificată-atât ca aspect fizic, cât și sub aspect psihic, intelectual, spiritual-la imaginea unui Dumnezeu iubitor, iertător).
  
  Astfel, de ex., în religiile avraamice-în ordine cronologică: Iudaismul, Creștinismul și Islamul-Divinitatea a devenit Una, și care "se transformă", ajungând să transceandă planul fizic al existenței (Vechiul Testament-Geneza), către un plan non-fizic, care nu mai este limitat de sfera omului de înțelegere.
  
  Relația dintre credința individului într-o divinitatea supranaturală, dar "încastrată", totuși, în lumea noastră, foarte asemănătoare d.p.d.v. al felului de a fi, omului-cu calități și cu defecte.
  
  Relația omului cu Divinitatea se baza, încă, pe frică, pe comportamentul "recompensă-pedeapsă".
  
  Apoi relația dintre credință și rațiune în abordarea relației dintre om și Divinitate a trecut, de la o relație bazată pe frică și pe dorinta de a fi protejat, la relația dintre om și o Ființă spirituală, Divinității atribuindu-i-se calități mult mai rafinate și subtile, (dragostea desăvârșită, iertarea, ș.a.). Aceasta Ființă fiind concretizată în persoana Lui Iisus Hristos, în religia Creștină. S-a trecut, astfel, de la frică, la o dorință nețărmurită de cunoaștere a Divinității, bazată pe dragoste. Dumnezeu este duh. Totodată raportarea omului la Divinitate se interiorizează foarte mult. Rugăciune, meditație. "Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru", a zis Hristos. Creația lumii și a vieții se poate explica prin dragostea lui Dumnezeu.
  
  Deci rațiunea credinței în această etapă a dezvoltării omului este dată de o relație subtilă, extatică cu divinitatea, în scopul cunoașterii atât de sine, cât și a sinelui în raport cu această divinitate, în scopul unei necesități de a își depăși condiția animalică, pur instinctuală a existenței.
  
  III) În Epoca Modernă și în Epoca Contemporană a istoriei umanității, deja, mulți oameni căutători ai unei divinități, precum și a stabilirii unei relații autentice cu o astfel de divinitate (să-i spunem Dumnezeu), fiind mai instruiți decât în epocile anterioare ale istoriei, prin școlarizare și prin accesul la informații, prin dezvoltarea creierului și a gândirii raționale, a gîndirii abstracte, nu mai sunt mulțumiți de imaginea unui Dumnezeu descris de religiile fundamentale ale omenirii.
  
  Căutătorul zilelor noastre încearcă să îmbine, în interiorul ființei lui, informațiile științifice accesibile, gândirea rațională și trăirea din plin a relației cu o Divinitate, abstractă, neantropomorfă, dar reală (în sensul că nu mai este accesibila pe deplin, înțelegerii umane, dar care, totuși, intuiește că există), în afara spațiului și a timpului, ca Suprema Putere și Înțelepciune care conduce Universul.
  
  Acest căutător încearcă să îl înțeleagă pe Dumnezeu ca fiind în spatele tuturor principiilor existenței universurilor și a vieții, creând, în continuu universurile prin legile "emise" de el. Totodată acest căutător să interiorizeze mult relația cu Divinitatea, trăind, în toată plenitudinea, extazul "întâlnirii" cu acestă divinitate și depașind stadiul infantil al exaltărilor emoționale, dar, totuși, bucurându-se de pătrunderea relației cu divinitatea, prin cunoaștere, fiind, totuși, conștient că este cu neputință să Îl cunoști, întrutotul, pe Adevăratul Dumnezeu. Totodată, un astfel de om își transfigurează extraordinar de mult ființa, devenind mai bun, mai altruist, mai detașat de lucrurile materiale și mai dornic de a Îl cunoaște pe Adevăratul Dumnezeu.
  
  Foarte important de menționat este faptul că oamenii situați pe unul dintre cele trei niveluri expuse de înțelegere a relației dintre credința într-o anumită divinitate și gândirea rațională, în abordarea relației dintre om și divinitate, îi consideră naivi, înapoiați, infantili în înțelegerea acestei relații, pe oamenii situați pe nivelul inferior, și în funcție de evoluția spirituală a individului. Aceștia pot fi considerați atei în raport cu divinitatea de pe nivelul inferior.
  
  Deci rațiunea credinței omului într-o Divinitate este dată de dorința de a își explica cele mai subtilelegi care guvernează funcționarea universului și a vieții, precum și a dorinței de a se relaționa cu această Divinitate, contemplând măreția, puterea și inteligența acestei divinități.
  
  Ar mai fi multe de spus, dar ma opresc aici!

  Răspunde