Un bărbat suferă de probleme cardiace după pierderea rapidă în greutate: o poveste de avertizare GLP-1

Doza face medicamentul – și pentru multe medicamente esențiale eliberate pe bază de rețetă, doza depinde de greutatea corporală a pacientului. De obicei, aceasta nu este o problemă; modificările de greutate suficient de mari pentru a afecta semnificativ dozele apar adesea treptat, pe perioade suficient de lungi pentru ca medicii să observe și să ajusteze rețetele. Dar, în era noilor medicamente de slăbit, s-ar putea să nu mai fie cazul.

În o poveste de avertizare publicată luni în JAMA Internal Medicine, cercetătorii de la Universitatea din Colorado au raportat cazul unui bărbat care a pierdut aproape 30% din greutatea corporală într-o perioadă de șase luni folosind un nou medicament de slăbit. Apoi, s-a prezentat la un serviciu de urgență cu palpitații ale inimii, transpirație excesivă, confuzie, febră și tremurări ale mâinilor. Testele au indicat că bărbatul avea fibrilatie atrialaun ritm cardiac neregulat care poate duce la insuficiență cardiacă și accident vascular cerebral fără tratament.

Bărbatul de 62 de ani nu avea antecedente de fibrilație atrială, dar fusese diagnosticat anterior cu obezitate, diabet de tip 1 și hipotiroidism (o afecțiune în care glanda tiroidă nu produce suficient hormon tiroidian). Pentru hipotiroidismul său, a luat levotiroxină, un hormon tiroidian sintetic care este dozat în funcție de greutate.

Cu șase luni înainte de a merge la urgențe, un medic i-a prescris bărbatului tirzepatidă (Zepbound), un polipeptid inhibitor gastric (GIP) și un agonist dublu al peptidei asemănătoare glucagonului 1 (GLP-1) utilizate pentru gestionarea greutății cronice. Planul era să înceapă cu o doză de 2,5 miligrame de tirzepatidă și apoi să crească doza la fiecare patru săptămâni pentru a ajunge la 10 mg, la care bărbatul a ajuns în patru luni și a continuat să ia în următoarele două luni. Bărbatul trebuia să aibă o programare de urmărire pentru a-și evalua progresul, dar a ratat-o.

La momentul în care a început tirzepatida, bărbatul cântărea 132 kg (291 lbs) și lua o doză zilnică de 200 de micrograme de levotiroxină, aproximativ 1,5 micrograme/kg. Până la sfârșitul celor șase luni, bărbatul cântărea 93 kg (205 lbs). Dar, el încă lua doza de 200 de micrograme de levotiroxină – care acum crescuse la o doză de 2,15 micrograme/kg.

Doza periculoasa

Medicii de la sectia de urgenta au facut un test de sange al TSH-ului barbatului, alias hormonul de stimulare a tiroidei sau tirotropina. TSH este invers legat de nivelul hormonului tiroidian; TSH scăzut înseamnă o cantitate în exces de hormon tiroidian, iar TSH ridicat înseamnă prea puțin. Pentru adulții care nu sunt gravide, un nivel normal de TSH în sânge este între aproximativ 0,5 și 5,0 mUI/L. TSH-ul bărbatului a scăzut de la 1,9 mUI/L înainte de a începe tratamentul cu tirzepatidă la 0,001 mUI/L când a mers la urgență, indicând că avea hormoni tiroidieni în exces.

Medicii l-au diagnosticat pe bărbat cu „tireotoxicoza în contextul pierderii rapide în greutate de la tirzepatidă.” Diagnosticul îi explica bine simptomele. Studiile anterioare au constatat că TSH scăzut crește riscul de fibrilație atrială de trei ori.

Cercetătorii din Colorado au prezentat cazul ca un moment de predare: în era medicamentelor pentru slăbire, medicii trebuie să evalueze celelalte prescripții ale pacienților pentru a vedea dacă trebuie ajustate pentru a ține seama de schimbările mari de greutate, spun cercetătorii. Multe tipuri de medicamente depind de dozele bazate pe greutate, inclusiv insuline, anticoagulante, anticonvulsivante, antibiotice și antifungice, notează cercetătorii.

În o redacție însoțitoareI, un grup de cercetători condus de Tyrone Johnson, de la Universitatea din California, San Francisco, a cerut „vigilență sporită”, menționând că boala bărbatului ar fi putut fi prevenită. De asemenea, ei pun cazul în contextul condițiilor actuale de piață pentru noile medicamente de slăbit, care includ costuri ridicate din buzunar și lipsuri de aprovizionare.

Acești factori pot conduce unii pacienți către piața direct către consumator, farmacii compuseși versiuni contrafăcute care toate au „prescriere suboptimă” și monitorizare clinică inadecvată, cel puțin. Cazul „subliniază pericolele potențiale care stau la baza prescrierii subsupravegheate a agoniştilor receptorilor GLP-1/GIP și afirmă necesitatea unor parteneriate puternice între pacienți și medicii lor în timpul utilizării lor”, scriu ei.