Nume: sifonofore (Siphonophora)
Unde locuiesc: Toate oceanele
Ce mănâncă: Crustacee mici, copepode și pești
De ce sunt minunate: Se crede că cel mai mare animal de pe Pământ este balena albastră, dar aceste creaturi marine ciudate pot crește și mai mult – ajungând până la 150 de picioare (46 metri) lungime.
Există aproximativ 175 de specii de sifonofori care trăiesc în adâncurile mării pe toate oceanele Pământului, deși nu toate speciile se găsesc în fiecare ocean. Multe sifonofore sunt lungi și asemănătoare coardelor, dar unele, cum ar fi veninosul portughez man o’war (Physalia physalis), seamănă cu meduze.
Deși un sifonofor poate arăta ca un singur animal, este de fapt o colonie formată din organisme individuale numite „zooizi”, care au fiecare o funcție distinctă în cadrul coloniei, în ciuda faptului că sunt identice genetic. Unii prind prada și digeră hrana, în timp ce alții permit coloniei să se reproducă sau să înoate. Un individ zooid nu poate supraviețui singur, deoarece este specializat într-o funcție, așa că se bazează unul pe celălalt pentru a forma un „corp”.
Un sifonofor se dezvoltă dintr-un singur zoid care iese dintr-un ou fecundat. Acest prim zooid dezvoltă zone de creștere, din care răsar noi zooizi – sifonoforul se reproduce asexuat pentru a crea tot mai multe zooizi.
Sifonoforii se hrănesc cu o varietate de animale marine mici, inclusiv plancton, pești și crustacee mici. Speciile care folosesc toxine pentru a captura prada au zooizi care conțin tentacule mici, dar mortale, care conțin o toxină incapacitante. Pentru a vâna, își aruncă plasa de tentacule pentru a înțepa prada și a o imobiliza, înainte de a-și trage mâncarea în gură.
Un exemplu de hrănire cu sifonofor a fost capturat de biologii marini din vestul Australiei în 2020. Ei au descoperit un sifonofor gigant de 150 de picioare (Praya dubia) într-o „spirală a morții”, care prinde prada nebănuită.
Mulți sifonofori sunt, de asemenea, bioluminiscenți și generează lumină printr-o reacție chimică pentru a atrage prada. Deși majoritatea speciilor strălucesc verde sau albastru, o specie de sifonofor aparținând genului Erenna a fost primul nevertebrat marin care emite un roșu strălucire. Bioluminiscența roșie este foarte rară, deoarece lungimile de undă scurte ale luminii albastre și verzi parcurg distanțe mai lungi în mare – și sunt mai utile din punct de vedere evolutiv pentru animalele marine.
Conform unui 2005 studiu publicat în revista Science de biologul marin Steven Haddock de la Monterey Bay Aquarium Research Institute, această lumină roșie poate ajuta la atragerea peștilor, deoarece aceștia îl confundă cu strălucirea roșie care provine de la algele din stomacul prăzii, precum copepodele.
Sifonoforele sunt adesea vânate pe mare țestoase sau pește mare. Cu toate acestea, unele specii își pot folosi tentaculele înțepătoare pentru a se apăra de acești prădători. Aceste creaturi sunt, de asemenea, vânate de mici crustacee translucide numite phronimasau insecte de cărucior, care își mestecă drumul în sifonofori pentru a trăi în interiorul lor, ucigându-i adesea în acest proces.