
Căutarea vieții extraterestre ar trebui să ia în considerare impactul razelor cosmice, sugerează un nou studiu.
Când oamenii de știință caută semne de viață dincolo de Pământ, mai întâi verifică lumile extraterestre din „zona Goldilocks” – zona din jurul unei stele în care lumina soarelui nu face nici prea cald, nici prea rece pentru ca apa lichidă să existe pe suprafața unei planete. Dar o echipă de cercetători a propus o altă regiune în care ar putea exista lucruri vii: „zona locuibilă radiolitică”, unde Raze cosmice (cunoscut și sub numele de radiații cosmice) poate genera suficientă energie pentru a sprijini viața adâncă sub apă sau în gheață.
„Viața ar putea fi capabilă să supraviețuiască în mai multe locuri decât ne -am imaginat vreodată”, Dimitra atriun astrofizicist la Universitatea New York Abu Dhabi în Emiratele Arabe Unite și coautor al noului studiu, a declarat într-un declaraţie. „În loc să căutăm doar planete calde cu lumina soarelui, acum putem considera locuri reci și întunecate, atât timp cât au puțină apă sub suprafață și sunt expuse la raze cosmice”.
Cercetarea, publicată pe 28 iulie în Jurnalul internațional de astrobiologiea investigat potențialul pentru Viața pe Marteprecum și pe Luna lui Jupiter Europa și Luna lui Saturn Enceladus. Aceste lumi înghețate sunt destul de ostile vieții așa cum o știm, cel puțin la suprafață. Dar sub suprafațăei țin cantități vaste de apă lichidă sau înghețată. Cercetătorii au studiat dacă radiațiile cosmice pot fi capabile să energizeze reacțiile chimice în apă suficient pentru a sprijini activitatea biologică.
Razele cosmice constau din particule extrem de energetice și nuclee atomice care se deplasează prin spațiu la aproape viteza luminii. Sunt produse de stele, supernovas și, în unele cazuri, găuri negre. Pe pământ, majoritatea razelor cosmice nu reușesc să pătrundă în atmosfera groasă a planetei noastre. Dar pe lumi cu atmosfere mai subțiri, precum Marte, pot ajunge la suprafață – și, eventual, sub pământ.
În noul studiu, echipa a folosit simulări computerizate pentru a modela câtă energie ar putea livra această radiație cosmică pentru gheața și apa subterantă pe Marte și lumi, precum Jupiter’s Moon Europa. Ei au descoperit că unele particule energetice ar putea să o facă sub suprafață. Odată ajuns acolo, razele s -ar despărți apoi de moleculele de apă existente, eliberând electroni într -un proces numit electroliză. Acest lucru ar putea genera suficientă energie pentru a sprijini-și poate chiar la început-viața.
Cercetătorii au prezis că Luna Icy Enceladus a lui Saturn are cel mai mare potențial de susținere a vieții, urmat de Marte și Europa. Astrobiologii intenționează să studieze aceste lumi mai îndeaproape în anii următori, folosind date de la telescoape, cum ar fi Atacama Mare Milimetru/Submobile și sonde precum NASA‘s Europa Clippercare se îndreaptă în prezent spre Luna Joviană.
Dar noul studiu are și implicații asupra căutării vieții dincolo de a noastră Sistem solar “Această descoperire schimbă modul în care ne gândim unde ar putea exista viața”, a spus Atri în declarație.