Prima hartă a spațiului verde din Antarctica este dezvăluită. Iată ce arată.

O sămânță minusculă este blocată între pietrișul liber și nisipul grosier. Nu este nimic altceva viu în jurul lui. Tot ce poate vedea este un zid de gheață care ajunge la 20 de metri în sus, pe cer. Este frig. Supraviețuirea este grea pe aici. Iarna este întuneric chiar și în timpul zilei. Vara, soarele coace pământul tare și uscat timp de 24 de ore.

Sămânța a fost lăsată aici de turiști în urmă cu câțiva ani, care au venit să vadă minunile ultimei sălbăticii rămase pe planeta Pământ: Antarctica.

Viața se schimbă. Temperaturile mai calde topesc ghețarii, iar apa de topire permite semințelor să înceapă să crească. Antarctica se află în strânsoarea unora dintre cele mai rapide schimbări climatice din lume. Topirea gheții sale ar putea contribui la 5 metri de ridicare a nivelului mării. Acolo unde gheața dispare, ea lasă în urmă pământ sterp. Până la sfârșitul acestui secol, a pământul unei țări mici ar putea apărea de sub gheață.

LEGATE: Rămășițele unei păduri tropicale vechi de 90 de milioane de ani au fost descoperite sub gheața din Antarctica

Noul pământ din Antarctica este colonizat de organisme pionier. Primii care apar sunt algele și cianobacteriile – organisme minuscule suficient de mici pentru a se potrivi între boabele de nisip. Aici, la adăpost de razele arzătoare ale soarelui, algele trăiesc și mor și, așa cum fac în mod normal, lipesc încet particulele de nisip împreună pentru a crea un suprafață pe care să crească alte organisme.

Urmează licheni și mușchi. Au doar câțiva centimetri înălțime, dar, în comparație cu alte vieți de pe țărmurile Antarcticii, arată ca niște uriași. Odată ce lichenii și mușchii și-au făcut ei înșiși o casă, pot apărea și organisme mai mari și, în cele din urmă, plantele vor lua stăpânire. Semințele lor, dacă sunt înfipte într-o pernă moale și umedă cu mușchi, proliferează și cresc.

Doar două specii de plante sunt originare din Antarctica. Ambele își răspândesc semințele prin vânt. Acest lucru îi face să fie independenți de animale și insecte, care nu sunt necesare pentru a transporta polenul sau sămânța către o altă floare sau un petic proaspăt de sol. Vântul doar îi suflă acolo. Tot ce au nevoie aceste plante este acea bucată de mușchi sau lichen de care să se țină, astfel încât să nu fie aruncate în deșertul rece de zăpadă și gheață.

Dar această secvență naturală a înființării plantelor a fost întreruptă, așa cum schimbările climatice iar condițiile devin mai locuibile. Peste 100 de specii de plante au invadat Antarctica deja. Nou-veniții se descurcă bine. De exemplu oportunistul în creștere rapidă Poa annuaiarba obișnuită a gazonului, s-a răspândit rapid în insulele sub-Antarctice, de la Georgia de Sud până la Insula Livingston, iar acum se îndreaptă spre sud, spre Peninsula Antarctică.

Cercetătorii se întreabă cât de mult potenţial există noi specii de plante să prospere în solurile antarctice. Cum va arăta Antarctica peste 100 de ani? Ar putea fi verde ca peisajele de tundra pe care le cunoaștem din Arctica?

O hartă nouă

Fac parte dintr-un grup de oameni de știință care tocmai au combinat datele satelitare cu măsurătorile de teren pentru a produce prima hartă a vegetației verzi pe tot continentul antarctic.

Am detectat 44,2 km² de vegetație în total, cea mai mare parte găsită în Peninsula Antarctică și insulele învecinate din larg. Această zonă de vegetație reprezintă doar 0,12% din suprafața totală fără gheață a Antarcticii, subliniind faptul că Antarctica rămâne continentul înghețat dominat de zăpadă și gheață. Pentru acum.

Un mediu antarctic nealterat este merită protejată pentru binele său, dar servește și omenirii. Modelele climatice și meteorologice din întreaga lume sunt determinate de imensele mase mari de gheață de pe continentul antarctic. Dispariția lor ar fi schimba planeta noastra așa cum o știm noi.

Colega mea Charlotte Walshaw de la Universitatea din Edinburgh a fost principalul om de știință al cercetării recente de cartografiere a vegetației din Antarctica. Ea subliniază că aceste noi hărți oferă informații cheie la o scară care nu a putut fi atinsă în trecut. „Putem folosi aceste hărți”, mi-a spus ea, „pentru a urmări îndeaproape orice schimbare la scară mare a modelelor de distribuție a vegetației”.

Vegetația din Antarctica se confruntă cu cele mai dure condiții de viață de pe planetă. Doar cele mai rezistente organisme pot prospera acolo și nu știm încă ce le rezervă viitorul cu schimbările climatice. Acum că știm unde să căutăm aceste plante, putem oferi măsuri de conservare mai precise pentru a le proteja viitorul.

Acest articol editat este republicat din Conversația sub o licență Creative Commons. Citiți articol original.

Sunt lector superior în Ecologie fiziologică a plantelor la Universitatea din Edinburgh din Marea Britanie. Am crescut în Germania și am primit un doctorat în 2014 pentru munca mea asupra crustelor biologice de sol din Antarctica continentală. Cercetarea mea se concentrează pe ecofiziologia stresului și pe diferite aspecte ale răspunsurilor producătorilor primari la mediu, având ca scop să dezvăluie trăsături care permit criptogamelor (în principal licheni și mușchi) să existe și să persiste în habitatele terestre extreme. Prin cercetarea mea, investighez întrebări fundamentale din biologia lichenilor și mușchilor, cum ar fi potențialul lor de aclimatizare la condițiile de mediu în schimbare. Am lucrat la proiecte de cercetare pe ambii poli în colaborare cu Antarctica Noua Zeelandă, Programul Spaniol Antarctic, British Antarctic Survey și British Ecological Society. În prezent sunt implicat în proiecte care studiază modelele de distribuție spațială a vegetației antarctice în diferite situri de-a lungul Peninsulei Antarctice.