Pare o idee deloc că oamenii pot simți ploaia în timpul unei furtuni sau apă de mare în clipa în care sară în ocean. Dar poate corpul nostru să „simte” apa de pe pielea noastră?
Se pare că răspunsul este nu – cel puțin nu din punct de vedere tehnic, deoarece corpurile noastre nu au senzori special pentru detectarea lichidelor. Mai degrabă, ne bazăm pe un conglomerat de alți senzori pentru a ne informa când suntem udă.
În corpul uman, o rețea de neuroni cunoscută sub numele de sistemul somatosenzorial ne ajută să procesăm lucrurile pe care le atingem. Acești neuroni specializați, care includ mecanoreceptori și termoreceptori, sunt responsabili pentru transmiterea informațiilor tactile de la piele către creier, permițându-ne să recunoaștem obiectele simțindu-le și permițându-ne să detectăm diferite texturi sau temperaturi.
Cu toate acestea, oamenilor le lipsesc higroreceptori, care permit altor animale, cum ar fi gândacii și albinele, să detecteze apa sau modificările umidității și umidității unui mediu. În schimb, „dezvoltăm o presupunere dacă apă este prezentă sau nu pe suprafața în cauză, pe baza acumulării de dovezi disponibile, care este ca acest lucru complicat, multidimensional.” Jonathan Samir Matthisun profesor asistent de neuroștiință a mișcării umane la Universitatea Northeastern din Boston, a declarat pentru Live Science.
Legate de: Peștelui le este sete?
Pentru a identifica lichidele, oamenii apelează la stimulii vizuali și senzațiile tactile. De exemplu, vezi curgerea lină de apă curgând peste mâinile tale în chiuvetă și simți senzația de picături care te lovesc pe față în timpul unui duș. Dar cel mai important indiciu pe care oamenii îl folosesc pentru a simți apa prin piele este temperatura, potrivit a larg corp de cercetare.
„Dacă aveți puțină umiditate pe piele, sunt șanse ca aceasta să se evapore de pe piele și să vă răcorească”, a spus Davide Filingeri, un fiziolog de mediu și senzorial la Universitatea din Southampton din Marea Britanie, care a fost pionier în mare parte din cercetările despre modul în care oamenii procesează umezeala. Ca rezultat, oamenii ar fi putut fi condiționați să asocieze senzația de răcoare cu prezența umezelii, a spus el.
Acest lucru poate explica de ce este dificil de spus când rufele de pe linia de afară sunt uscate, dacă sunt și frig, sau de ce așezarea pe un scaun de metal rece poate uneori simți că stai într-o băltoacă. Într-o studiu 2013, Filingeri a pus la încercare această senzație confuză. Echipa de cercetare a legat la ochi nouă persoane și a trecut printr-o serie de încercări în care au apăsat o sondă uscată de temperaturi variabile pe antebrațul fiecărui participant. Cinci din cei nouă participanți au perceput că stimulii uscați erau umezi dacă aveau aproximativ 32 de grade Fahrenheit (0 grade Celsius), ceea ce confirmă că se bazau doar pe temperatură pentru a afla dacă ceva este umed.
„Creierul nu are ce să facă distincția între iluzia umezelii și umezeala reală”, a spus el pentru Live Science.
În 2014, Filingeri a efectuat practic experimentul opus, in care a testat efectul stimulilor caldi si umezi intr-un grup de participanti legati la ochi. El a descoperit că niciunul dintre indivizi nu a fost capabil să perceapă umezeala în timpul vreuneia dintre simulări mai mari de 7,2 F (4 C) peste temperatura pielii lor.
Informat de aceste descoperiri, Filingeri lucrează în prezent cu designeri de îmbrăcăminte pentru a crea îmbrăcăminte sport mai respirabilă și care poate face față mai bine transpirației. În plus, laboratorul său lucrează cu Institutul Federal Elvețian de Tehnologie Lausanne (EPFL) pentru reface senzațiile termice la persoanele amputate cu proteze astfel încât să poată păcăli creierul să „simtă” umezeala la membrele lipsă.
„Există o mulțime de aplicații clinice și nonclinice interesante pentru unele dintre aceste lucrări”, a spus Filingeri.