Unii părinți insistă că nu ar putea niciodată să aleagă un copil preferat – dar un nou studiu pune acest lucru sub semnul întrebării.
O nouă analiză a 30 de studii care au inclus în mod colectiv aproape 20.000 de persoane a arătat că părinții sunt mai predispuși să-și favorizeze fiicele în detrimentul fiilor lor. De asemenea, cercetarea sugerează că părinții au favorizat copiii care sunt percepuți a fi mai agreabili și mai conștiincioși decât frații lor. Studiile incluse în analiză au fost efectuate numai în America de Nord și Europa de Vest și au inclus preponderent persoane albe, ceea ce înseamnă că rezultatele ar putea să nu fie aplicabile persoanelor din alte categorii demografice.
În acest context, favorizarea unui copil nu înseamnă neapărat că părinții au „favoriți” – mai degrabă, ei aleg să trateze anumiți copii într-un mod mai favorabil decât frații lor, au observat cercetătorii în studiu, care a fost publicat pe 16 ianuarie în jurnalul Buletinul psihologic.
„Nu este vorba despre părinții care iubesc un copil și îl urăsc pe celălalt”, a spus coautorul studiului Alexander Jensenprofesor asociat la Școala de viață de familie de la Universitatea Brigham Young din Utah. „Este vorba de a fi mai afectuos cu unul dintre ei, de a avea mai multe conflicte cu unul dintre ei sau de a petrece mai mult timp cu unul dintre ei”, a spus el pentru Live Science într-un e-mail.
Este important să înțelegem aceste interacțiuni diferite părinte-copil, deoarece copiii care primesc un tratament mai favorabil de la părinți sunt mai probabil să aibă sănătate mintală mai bună, succes academic sporit şi relații de familie mai sănătoaseprintre alte beneficii, au arătat cercetările anterioare. Opusul este valabil pentru copiii care primesc un tratament mai puțin favorabil.
„O studiu cu câțiva ani în urmă a sugerat că, dacă copiii înțeleg de ce sunt tratați diferit, atunci diferențele nu contează”, a spus Jensen. Cu alte cuvinte, dacă un copil vede că tratamentul lor este justificat, este mai probabil să îl accepte. Pentru De exemplu, un copil mai mare se poate simți exclus dacă mama petrece mai mult timp ajutându-și fratele mai mic la teme, până când își dă seama că fratele său are nevoie de ajutor suplimentar pentru asta.
„Sper că părinții vor folosi studiul nostru ca un catalizator pentru a lua în considerare modul în care își pot trata copiii în mod diferit, apoi vor lucra pentru a se asigura că aceste diferențe sunt corecte și înțelese de copiii lor”, a spus Jensen.
În noua analiză, Jensen și colegii sai au analizat date din 30 de lucrări științifice și 14 baze de date, care au prezentat informații despre dinamica familiei a 19.469 de persoane. Aproximativ 67% dintre acești indivizi erau din SUA, în timp ce restul erau din Europa de Vest și Canada.
Cercetătorii au investigat modul în care caracteristicile specifice ale unui copil se corelează cu modul în care părinții lor i-au tratat. Aceste date au fost colectate într-o varietate de moduri, inclusiv prin interviuri, sondaje și observații la domiciliu.
Caracteristicile copiilor au inclus factori cum ar fi momentul în care s-au născut în raport cu frații lor, genul și temperamentul și trăsăturile de personalitate, cum ar fi extraversia, amabilitatea, conștiinciozitatea și nevroticismul – tendința de a experimenta emoții negative. Tratamentul preferențial al părinților a fost măsurat prin modul în care părinții au interacționat cu copiii lor, câți bani au cheltuit pe ei sau cât de mult control au exercitat asupra lor, în ceea ce privește regulile stricte sau blânde.
Studiul a analizat doar corelațiile dintre caracteristicile copilului și tratamentul parental diferențial. Prin urmare, concluziile singure nu pot explica de ce părinții par să favorizeze fiicele și copiii mai agreabili față de fii și, respectiv, mai puțin agreabili.
Acestea fiind spuse, este posibil ca copiii amabili să fie mai dispuși să facă ceea ce li se cere, ceea ce înseamnă că părinților le poate fi mai ușor să-i gestioneze și, astfel, să răspundă mai pozitiv față de ei, autorii studiului au speculat.
În viitor, sunt necesare mai multe cercetări pentru a înțelege dacă aceste preferințe parentale există și în familii dintr-o gamă mai diversă de culturi, precum și în diferite etape ale vieții – de exemplu, uitându-ne la tratamentul copiilor lor la vârsta adultă. .
Comentarii recente