Movile de nisip uriașe de sub Marea Nordului au nedumerit oamenii de știință de ani buni. Acum, cercetătorii au descoperit că aceste structuri misterioase au fost create printr -un proces geologic care nu a fost niciodată văzut la o scară atât de mare.
Datele seismice și eșantioanele de stâncă din Marea Nordului de Nord, în largul coastei Norvegiei, sugerează că aceste movile la nivel de kilometri s-au scufundat în urmă cu milioane de ani, ridicând mai puțin „ooze” mai puțin dens. Rezultatele ar putea ajuta oamenii de știință să învețe mai multe despre opțiunile viitoare de stocare a carbonului, au scris cercetătorii în noul studiu, care a fost publicat pe 21 iunie în Jurnal Comunicații Pământ și Mediu.
Cercetătorii au știut despre aceste movile îngropate sub fundul mării de ani buni, dar nu au ajuns la un consens cu privire la originile structurilor. Explicațiile propuse au inclus depozite de alunecare de teren, gresie împinsă de jos sau noroi forțat prin roca fragilă.
Acum, folosind un set de date seismic tridimensional care acoperă Marea Nordului de Nord, împreună cu probele de stâncă, cercetătorii au examinat movilele și regiunile din jur. Ei au descoperit că structurile erau înconjurate de „ooze” mai vechi, cu densitate mică, compusă în mare parte a rămășițelor fosile ale microorganismelor antice.
Movilele au fost similare din punct de vedere chimic cu nisipurile din apropiere care apar mai târziu în evidența geologică. În unele locuri, movilele au fost conectate la aceste nisipuri prin fracturi în stâncă. Acest lucru sugerează că movilele au fost făcute din nisipuri mai tinere care s -au scufundat sub ooza mai veche, mai ușoară de mai jos.
Nisipurile scufundate au aruncat modelul așteptat în evidența geologică. De obicei, straturile mai vechi de rocă sunt îngropate mai adânc decât sedimentele mai tinere, lăsând o înregistrare a proceselor care au modelat peisajul în timp.
„Această descoperire dezvăluie un proces geologic pe care nu l-am mai văzut până la această scară”, coautor de studiu Mads Huuseun geofizician la Universitatea din Manchester din Marea Britanie, a declarat într -un declaraţie. „Ceea ce am găsit sunt structuri în care nisipul dens s -a scufundat în sedimente mai ușoare, care pluteau în vârful nisipului, aruncând efectiv straturile convenționale pe care ne -am aștepta să le vedem și să creăm movile uriașe sub mare”.
Cutremurele sau modificările de presiune ar fi putut determina nisipurile să se comporte ca un fluid, permițându -i astfel să curgă prin fracturi în fundul mării și să alunece sub secțiuni rigide ale oozei. Cercetătorii au numit aceste movile mari, scufundate, „scufundări”. Plutele de ooze, pline în sus, au fost numite „Floatites”.
“Această cercetare arată cum fluidele și sedimentele se pot deplasa în crusta Pământului în moduri neașteptate”, a spus Huuse.
Echipa a studiat inițial aceste movile ca o posibilă locație pentru depozitarea dioxidului de carbon. Înainte de a începe orice eforturi de stocare a carbonului în regiune, oamenii de știință vor trebui să înțeleagă cât de bine și cât de în siguranță poate ține zona de carbon.
„Înțelegerea modului în care s -au format aceste chiuvete ar putea schimba semnificativ modul în care evaluăm rezervoarele subterane, sigilarea și migrația fluidă – toate fiind vitale pentru captarea și depozitarea carbonului”, a spus Huuse.