Una dintre cele mai extraordinare povești despre migrația umană s-a desfășurat în urmă cu aproximativ 70.000 de ani, când oamenii au traversat din Asia de Sud-Est în Australia modernă, traversând un peisaj acum scufundat, asemănător Atlantidei și devenind primii oameni care au numit acel pământ acasă.
O bogată înregistrare arheologică oferă dovezi ample că acest lucru s-a întâmplat. Însă cercetătorii au fost de mult uimiți de detaliile acestei migrații, cum ar fi cât de repede a avut loc această călătorie și rutele pe care le-au luat noii veniți pe vastul teritoriu.
Acum, o nouă cercetare publicată pe 23 aprilie în jurnal Comunicarea naturii face lumină asupra unor posibile răspunsuri. În mod intrigant, ajută și la identificarea potențialelor situri arheologice nedescoperite unde cercetătorii ar putea căuta noi dovezi.
Cercetarea se uită la vastul supercontinent care a fost cunoscut sub numele de Sahul, o masă de uscat care a fost expusă cu aproximativ 70.000 de ani în urmă, în timpul Epoca pleistocenă, când Pământul se afla în mijlocul ultimei ere glaciare. Glaciația a provocat scăderea nivelului mării, care a expus zone ale platformei continentale scufundate care leagă ceea ce este acum Australia continentală de Papua Noua Guinee în nord și Tasmania în sud.
Nivelul mării a rămas scăzut timp de mii de ani la un moment dat, dar alte condiții geologice și de mediu ar fi evoluat în această perioadă. De exemplu, ar fi avut loc schimbarea tiparelor de precipitații, schimbarea cursurilor râurilor, răspândirea sau micșorarea pădurilor și pajiștilor și depunerea de sedimente. Toți acești factori ar fi influențat caracteristicile terenului și, prin urmare, modul în care oamenii l-au explorat.
Cercetătorii au folosit aceste informații pentru a dezvolta un model de evoluție a peisajului, care a simulat peisajul în schimbare din Sahul între 75.000 și 35.000 de ani în urmă. Simularea a inclus, de asemenea, posibile rute de migrație din două locații din Asia de Sud-Est – Papua de Vest și Platoul Mării Timor – precum și situri arheologice răspândite în peisajul modern.
Întâlnirea acelor site-uri a ajutat la identificarea perioadelor în care oamenii s-ar fi mutat prin acele părți ale continentului. În cele din urmă, simularea a încorporat estimări din „modele de căutare a hranei pe jos Lévy” – un tip de mișcare care este folosit în mod obișnuit de vânători-culegători pentru a găsi hrană în peisaje necunoscute – care a ajutat, de asemenea, la estimarea ritmului migrației.
„Noul model de evoluție a peisajului permite o descriere mai realistă a terenurilor și a mediilor locuite de primele comunități de vânători-culegători în timp ce traversau Sahul.” Tristan Sallesprofesor asociat la Școala de Geoștiințe de la Universitatea din Sydney și autorul principal al studiului, a declarat într-un afirmație. Cercetătorii au efectuat mii de simulări care au expus rutele cele mai probabile pe care le-ar fi parcurs oamenii, urmărind caracteristicile peisajului și disponibilitatea hranei pe care le-ar putea găti.
Cercetătorii au descoperit că aceste rute i-ar fi condus pe nou-veniți de-a lungul liniilor de coastă și direct prin interiorul continentului, urmând râurile și pâraiele majore care traversau peisajul la acea vreme. Calculele au arătat că acești oameni temeri au traversat probabil peisajul cu un ritm de aproximativ 1,15 kilometri pe an, despre care cercetătorii spun că este relativ rapid. În mod interesant, simularea a arătat o suprapunere cu regiunile în care alți cercetători au sugerat că oamenii s-ar fi putut aduna mai întâi în Sahul.
Arătând unde s-au mutat cel mai probabil primii oameni din Australia, modelul poate chiar oferi arheologilor câteva perspective practice pentru munca lor.
„Există un rezultat deosebit de interesant de pe harta noastră care arată probabilitatea prezenței umane în Sahul”, au scris autorii studiului într-un articol pentru Conversatia. „Într-un mod rentabil (fără a fi nevoie să călătorească pe întreg continentul), ar putea identifica zone de importanță arheologică”.
Modelul ajută la concretizarea imaginii vieții de pe Sahul, unde cercetarea anterioară a arătat că până la jumătate de milion de oameni ar fi trăit cândva pe raftul nordic acum scufundat.
„Studiul nostru este primul care arată impactul schimbărilor peisajului asupra migrației inițiale pe Sahul, oferind o nouă perspectivă asupra arheologiei sale”, au scris cercetătorii. „Dacă am folosi o astfel de abordare și în alte regiuni, ne-am putea îmbunătăți înțelegerea călătoriei extraordinare a umanității în afara Africii”.