Alternativa propusă de cercetători implică optimizarea procesului prin care plantele absorb dioxidul de carbon. Enzima principală implicată în acest proces, denumită RUBISCO, este notoriu de ineficientă. Astfel, echipa de cercetători a adăugat un ciclu biochimic complet nou în plante, cunoscut sub numele de ciclul McG (malyl-CoA-glycerate), care permite incorporarea mult mai eficientă a carbonului. Plantele modificate în acest mod au demonstrat o creștere mai rapidă și o capacitate îmbunătățită de a secastra carbon.
Deși pare simplu să incorporezi dioxidul de carbon din atmosferă în biochimia celulară, în practică, procesul este extrem de complex. Dioxidul de carbon este o moleculă foarte stabilă, iar pentru a fi incorporată este necesară o reacție extrem de favorabilă din punct de vedere energetic. În ciclul Calvin, care este parte a fotosintezei, dioxidul de carbon este legat în cadrul unei reacții care descompune o zaharoză modificată cu cinci carboni, rezultând două molecule cu trei carboni. Unele dintre aceste molecule sunt utilizate în metabolismul celular, în timp ce altele sunt reconstruite în zaharoză cu cinci carboni, reluând ciclul.
Totuși, enzima centrală care incorporează CO2 este ineficientă. Mai mult, moleculele de trei carboni produse nu sunt întotdeauna compatibile cu întregul metabolism celular. De exemplu, lipidele, care sunt folosite pentru a construi grăsimile și membranele celulare, sunt sintetizate din două carboni la un moment dat. Pentru a permite acest lucru, celulele plantelor oxidează un carbon, eliberând din nou dioxid de carbon, pentru a crea o sursă de două carboni necesară construirii lipidelor.
Ciclul McG, dezvoltat de echipa din Taiwan, este capabil să producă o moleculă cu doi carboni fără a re-emite molecula de dioxid de carbon captată inițial. Aceasta este o descoperire semnificativă, care poate juca un rol crucial în gestionarea nivelurilor de CO₂ din atmosferă pe viitor.