Oamenii de știință au descoperit în sfârșit ce anume face ca o gaură de dimensiunea Elveției să se deschidă în mod repetat în gheața de mare a Antarcticii.
Cercetătorii au observat pentru prima dată gaura, numită polinia Maud Rise, în 1974 și 1976 în Marea Weddell din Antarctica, iar de atunci a reapărut trecător și sporadic – deschizându-se în dimensiuni diferite, dar în același loc, apoi uneori deloc de ani de zile. Acest lucru i-a lăsat nedumeriți pe oamenii de știință cu privire la condițiile exacte necesare pentru ca gaura să se formeze.
În 2016 și 2017, o suprafață uriașă de 309.000 de mile pătrate (80.000 de kilometri pătrați) s-a deschis timp de câteva săptămâni în ambele ierni, permițând oamenilor de știință să privească mai îndeaproape fenomenul și să rezolve în cele din urmă misterul de 50 de ani. Ei și-au raportat descoperirile miercuri (1 mai) în jurnal Progresele științei.
„2017 a fost prima dată când am avut o polinie atât de mare și de lungă durată în Marea Weddell din anii 1970”, autorul principal. Aditya Narayanancercetător postdoctoral la Universitatea din Southampton din Anglia, spus în catatare.
Când vara se transformă în iarnă în Antarctica, gheața de mare se extinde de la minimul său de aproximativ 1 milion de mile pătrate (3 milioane km pătrați) până la 7 milioane mile pătrate (18 milioane km pătrați)care acoperă 4% din suprafața Pământului în plăci neregulate, alb-porțelan.
Cea mai mare parte din această gheață de mare crește în timpul nopții polare de câteva săptămâni pe platforma de gheață plutitoare care se înfășoară în jurul continentului. Găurile din această gheață, numite polinii, se formează atunci când vânturile puternice din interior împing plăcile.
Acest vânt rece îngheață, de asemenea, mai multă apă de mare în interiorul poliniilor, adăugând bucăți suplimentare pe stratul de gheață.
Dar în oceanul deschis și departe de aceste vânturi de coastă, unde se formează polinia Maud Rise, găurile în gheața de mare sunt mult mai puțin probabil să se dezvolte. Aceasta, împreună cu o reducerea uluitoare a întinderii totale a gheții peste Oceanul de Sud, a determinat oamenii de știință să se întrebe ce condiții specifice ar putea cauza formarea poliniei Maud Rise.
Scăderea gheții din Antarctica
Pentru a investiga misterul, oamenii de știință au analizat datele de la sateliți, plutitoare autonome și mamifere marine marcate, precum și observațiile anterioare făcute de alți cercetători. Ei au descoperit că în 2016 și 2017, curentul oceanic circular al Mării Weddell, numit Weddell Gyre, a fost mai puternic decât în alți ani, făcând mai ușor ca curenții subacvatici să aducă sare și căldură mai aproape de suprafață.
Polinia Maud Rise este situată lângă Maud Rise, un munte subacvatic. În 2016 și 2017, din cauza curentului mai puternic, sarea a plutit în jurul acestui munte submarin în timp ce vântul a suflat la suprafață, ceea ce a creat un efect de tirbușon care a târât apa mai sărată din jurul muntelui scufundat la suprafață. Această sare a scăzut apoi punctul de îngheț al apei de suprafață, permițând poliniei Maud Rise să se formeze și să persiste.
Noua descoperire este importantă pentru înțelegerea Antarcticii și a impactului său mai larg asupra oceanului global, potrivit cercetătorilor. Schimbările climatice fac deja vânturi din cel mai sudic continent mai puternic, creând probabil mai multe polinii în viitor. Între timp, 40% din apele oceanelor globale își găsește originile în coasta Antarcticii, ceea ce îl face esențial în reglarea climei regionale de pe întreaga planetă.
„Amprenta polinilor poate rămâne în apă mai mulți ani după ce s-au format. Ele pot schimba modul în care apa se mișcă și modul în care curenții transportă căldura către continent”, coautor al studiului. Sarah Gille, un profesor de climatologie la Universitatea din California San Diego, a declarat în declarație. „Apele dense care se formează aici se pot răspândi peste oceanul global”.