Astronomii au descoperit primul caz cunoscut al unei vedete care „strănută”. Descărcarea cosmică, care s-ar putea să fi avut loc chiar acum câteva sute de ani, dezvăluie modul în care stelele bebeluși expulzează cea mai mare parte a energiei lor magnetice foarte devreme în evoluția lor – un mecanism de scurgere care oprește profilurile lor de învârtire înaltă să nu se despartă.
Cercetătorii au observat strănutul cosmic în imaginile capturate de observatorul Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA), un set de radiotelescoape situat în deșertul Atacama din Chile.
Steaua în cauză este o stea slabă, încorporată într-un nor dens de gaz numit MC 27, la aproximativ 450 de ani lumină de Pământ, în constelația Taurului. Leagănul cosmic este un inel turbulent de gaz și praf cunoscut sub numele de disc protostelar, unde este instabil campuri magnetice interacționează cu gazele și explodează intermitent ca vârfuri și arcuri acoperite cu gaz și praf. Acest proces, cunoscut sub numele de instabilitate de interschimbare, propulsează materialul scurs departe de disc la aproximativ 1 viteza sunetuluiau raportat cercetătorii într-un studiu publicat joi (11 aprilie) în Jurnalul Astrofizic.
„Această descoperire a fost neașteptată”, Kazuki Tokuda, un astronom la Universitatea Kyushu din Japonia și autorul principal al studiului, a declarat pentru Live Science. În timp ce observațiile anterioare ale telescopului din grădinița stelară nu dezvăluiseră structurile deosebite, ALMA a observat streamers nu numai că scăpau de disc, ci și mult mai departe, dezvăluind că puiul de stea a „strănutat” de mai multe ori în trecut. Un astfel de comportament episodic îl ajută pe bebelușul vedetă să mențină un disc compact în jurul său, spun cercetătorii.
„Nu este încă sigur dacă acest proces este universal”, a spus Tokuda. Norii plini de gaz, care formează stele care sunt plini de câmpuri magnetice cresc probabilitatea ca o stea să strănute, a spus el. Au fost raportate structuri similare care ies din discuri protostelare în altă parte, dar rămân neconfirmate, oferind indicii timpurii că astfel de expulzări de câmpuri magnetice abundente ar putea fi o metodă omniprezentă prin care stelele evoluează.
Legate de: Uranus și Neptun nu sunt alcătuiți din ceea ce credeam noi, indică noi studii
Primul strănut al bebelușului
Stelele se nasc din prăbușirea gravitațională a norilor uriași și opaci de praf și gaz. Nou-născuții se învârt pe măsură ce colapsul continuă. Astronomii au bănuit de mult că stelele trebuie cumva să-și încetinească rotația în primii 100.000 de ani, altfel rotația lor mare le-ar destrăma.
A teoria conducătoare presupune că fac acest lucru prin eliminarea unei cantități considerabile de energie magnetică. Observațiile anterioare ale telescopului susțin teoria „frânării magnetice”, deoarece o stea care și-a păstrat toată energia magnetică „ar genera câmpuri magnetice cu multe ordine de mărime mai puternice decât cele observate în orice protostea cunoscută”, a spus Tokuda într-un afirmație.
Instabilitatea interschimbării a fost teoretizată ca o astfel de metodă pentru frânarea magnetică la sfârșitul anilor 1990 și a fost mult timp considerată ca un mecanism care ar putea perturba discurile. „A fost adesea considerat un mecanism nedorit și rar discutat pentru comunitatea de observare astronomică”, a spus Tokuda pentru Live Science. Noile observații sugerează că este timpul să luăm teoria puțin mai în serios.
Ce se întâmplă exact cu gazul, praful și energia magnetică expulzată este o întrebare deschisă. Tokuda bănuiește că rămâne în spațiul interstelar timp de eoni, deși este posibil ca materialul să se întoarcă în cele din urmă către stea, a spus el.
În lunile următoare, Tokuda și echipa sa plănuiesc să investigheze condițiile și mediile specifice care declanșează „strănutul” și dacă acestea afectează formarea planetei. Având în vedere că planetele se unesc din același nor de gaz și praf ca și stelele, Tokuda a spus că este posibil ca protoplanetele să verse și excesul de energie magnetică, dar „nu a existat până în prezent nicio cercetare teoretică și observațională care să abordeze în mod specific această posibilitate”.