Fizicienii au descris cum ar putea fi alimentate cele mai strălucitoare explozii stelare din univers.
Aceste „supernove superluminoase” sunt de 10 până la 100 de ori mai strălucitoare decât o supernovă tipică. În timp ce originile lor rămân în mare parte misterioase, ele sunt alimentate de un cocon de energie supraîncărcat care poate elibera o cantitate enormă de radiații zile întregi, propune noul studiu.
Deoarece supernovele superluminoase sunt incredibil de rare, cercetătorilor le este greu să se pună de acord asupra cauzelor lor. Ipoteza principală este însă că aceste explozii de supernove sunt alimentate de moartea stelelor care sunt de cel puțin 40 de ori mai mari decât soarele. Când mor, formează o stea neutronică sau gaura neagra la miezul lor. Odată ce aceste obiecte incredibil de dense se formează, materialul cel mai apropiat de ele începe să se învârtească, creând un disc care se rotește rapid conținut în corpul stelei.
Acest disc poate alimenta formarea de câmpuri electrice și magnetice incredibil de puternice. Câmpurile magnetice canalizează gazul în jurul găurii negre centrale sau a stelei neutronice și apoi îl trimit în sus și afară sub formă de jeturi. Acest scenariu oferă puterea energetică potrivită pentru a alimenta o supernova superluminoasă, dar modul în care procesul se desfășoară după aceea a fost un mister.
Înrudit: Telescopul James Webb descoperă cea mai îndepărtată supernova văzută vreodată
Recent, doi astrofizicieni au creat o poveste despre ceea ce se întâmplă cu steaua pe moarte în următoarele zile. Ei au folosit simulări pe computer și modele matematice pentru a urmări progresul avionului pe măsură ce a afectat restul stelei. Ei și-au descris modelul într-o lucrare publicată în baza de date preprint arXiv în iulie.
Echipa a descoperit că jetul formează o mică cavitate în interiorul stelei și că acel cocon se extinde spre exterior, ridicând material de la marginile sale. Marginea coconului este locul în care are loc acțiunea reală. Această margine emite cantități enorme de radiații timp de câteva zile. În cele din urmă, totuși, jetul din interiorul coconului îl copleșește și îl sparge, ducând la distrugerea stelei în sine.
Modelele sugerează că supernovele pot străluci la luminozitatea maximă zile, sau chiar săptămâni, înainte ca explozia să piardă în sfârșit energie – ceea ce se potrivește cu observațiile.
Acest scenariu este doar o ipoteză, dar cercetătorii cred că observațiile viitoare ale supernovelor superluminoase vor valida imaginea generală, mai ales dacă se observă o creștere a luminozității razelor X asociată cu un înveliș de material cu mișcare rapidă care se desprinde de stea, autorii au scris în lucrare.