Un satelit care orbitează Marte a surprins cele mai bune imagini ale unei „cicatrici” gigantice sculptate pe suprafața Planetei Roșii. Gârpa întunecată, care este însoțită de dungi neobișnuite asemănătoare zebrei, este probabil rezultatul activității vulcanice extreme de acum milioane de ani.
Caracteristica uimitoare a suprafeței, numită Aganippe Fossa, este un graben – o „canelură asemănătoare unui șanț, cu pereți abrupți pe ambele părți”, conform studiului. Agenția Spațială Europeană (ESA). Astronomii l-au observat pentru prima dată încă din 1930, dar l-au numit oficial abia în 1976, conform studiului. US Geological Survey.
Grabenul este incomplet, cu diverse întreruperi în șanțul de la un capăt la altul, dar este considerat a fi o singură structură care se întinde pe aproximativ 375 mile (600 de kilometri). Aceasta este mai lungă decât Marele Canion, care este de 277 mile (446 km) de la un capăt la altul, conform datelor Serviciul Parcului Național. Cu toate acestea, structura este încă semnificativ mai scurtă decât cea a lui Marte. Valles Marineris — cel mai mare canion din sistem solarcare se desfășoară pe mai mult de 2.500 de mile (4.000 km) de-a lungul ecuatorului Planetei Roșii.
Orbiterul Mars Express de la ESA a capturat fotografiile nou lansate pe 13 decembrie 2023. Satelitul înconjoară Planeta Roșie pe o orbită eliptică de mai bine de două decenii.
Unul dintre cele mai interesante lucruri din fotografie este peisajul din jur, care variază de ambele părți ale fisurii uriașe. În stânga, terenul pare a fi foarte denivelat și conține mai multe movile, șanțuri și creste. Însă în dreapta, terenul arată neted și este vopsit cu dungi stâncoase „asemănătoare unei zebre”, au spus reprezentanții ESA.
Această diferență puternică a fost probabil cauzată de eroziunea eoliană istorică din dreapta grabenului, care a uzat suprafața planetei în acea zonă. Cu toate acestea, nu este clar de ce restul peisajului din jur nu a fost afectat.
Legate de: 15 obiecte marțiane care nu sunt ceea ce par
Aganippe Fossa este situat lângă baza Arsia Mons, un vulcan stins de 20 km (12 mile) înălțime de pe platoul Tharsis de pe Marte. Această regiune conține alți doi vulcani majori, Pavonis Mons și Ascraeus Mons, iar împreună cele trei vârfuri moarte formează o linie aproape perfectă perpendiculară pe ecuatorul planetei. Trio-ul este flancat de Olympus Mons, the cel mai înalt vârf din sistemul solarcare se află chiar în afara lui Tharsis și se află la peste 16 mile (25 km) deasupra suprafeței – de aproximativ trei ori mai înalt decât Muntele Everest.
Cicatricea a fost probabil cauzată de un val mare de magmă care s-a acumulat sub Arsia Mons cu mult timp în urmă, împingând crusta planetei în sus și rupând suprafața, au scris reprezentanții ESA.
În prezent, nu este clar câți ani are Aganippe Fossa, dar NASA estimat anterior că vulcanul a încetat să mai erupă în urmă cu aproximativ 50 de milioane de ani. Cu toate acestea, oamenii de știință au descoperit recent dovezi ale a Erupția vulcanică marțiană recent, acum 50.000 de anisugerând că activitatea vulcanică de pe Planeta Roșie nu este atât de veche pe cât credeam anterior.
Grabenuri similare există și în Noctis Labyrinthus (însemnând „Labirintul Nopții” în latină) – un canion masiv de dimensiunea Italiei, care este situat între Tharsis și Valles Marineris.
Zona din jurul Tharsis este una dintre cele mai interesante regiuni geologice de pe Planeta Roșie. Regiunea a atras, de asemenea, atenția cercetătorilor la începutul acestui an, după descoperirile unui vulcan uriaș ascuns lângă Noctis Labyrinthus și peste 150.000 de tone de apă înghețată peste vârfurile celor trei vulcani Tharsis.