ADN-ul celui mai vechi ecosistem din lume, descoperit în Groenlanda, datează de acum 2,4 milioane de ani. Dar oare este posibil să secvențiem ADN și mai vechi? Aceasta este întrebarea la care cercetătorii încearcă să răspundă, explorând limitele conservării ADN-ului.
De la prima extracție de ADN dintr-un specimen de quagga, o specie dispărută asemănătoare zebrei, în anul 1984, tehnologia a avansat permitând secvențierea ADN-urilor din ce în ce mai vechi. Aceste studii nu doar că deschid noi perspective asupra trecutului biologic al Pământului, dar ridică și întrebări importante despre durata de viață a ADN-ului.
Tom Gilbert, directorul Centrului Danez de Cercetare Națională pentru Evoluție și Hologenomică, explică fluctuația percepțiilor asupra durabilității ADN-ului, menționând că estimările au variat de-a lungul decadelor. “În anii ’90, influențați de era ‘Jurassic Park’, oamenii credeau că este posibil să recuperăm ADN dinosaur”, spune Gilbert. Însă, realitatea științifică a dovedit că ADN-ul descoperit în fosilele cretacice aparținea de fapt bacteriilor mult mai recente.
Un studiu din 2012, la care Gilbert a contribuit, a modelat “jumătatea de viață” a ADN-ului din oase, descoperind că, în condiții ideale, ADN-ul ar putea supraviețui până la 6,8 milioane de ani – insuficient pentru a aduce la viață specii din era Jurasicului.
Jennifer Raff, antropolog biologic la Universitatea din Kansas, subliniază că cele mai bune condiții pentru conservarea ADN-ului antic sunt cele reci, întunecate, uscate și recente, cum sunt condițiile de permafrost. Aceasta explică de ce ADN-ul cel mai vechi a fost găsit în sedimente din Groenlanda, care datează de acum 2,4 milioane de ani, și de ce cel mai vechi genom secvențiat, aparținând unui mamut de acum 1,2 milioane de ani, a fost descoperit în Siberia.
Aceste descoperiri nu doar că extind înțelegerea noastră asupra istoriei vieții pe Pământ, dar oferă și indicii vitale pentru studiul schimbărilor climatice și evoluției speciilor. Prin urmare, continuarea cercetărilor în acest domeniu este esențială pentru a desluși misterul longevității ADN-ului în condiții naturale extreme și pentru a înțelege mai bine trecutul nostru biologic comun.