„Ar putea deschide calea pentru noi forme de expresie artistică”: IA generativă nu este o amenințare pentru artiști – este o oportunitate de a redefini arta însăși

Unul dintre domeniile cheie pe care inteligența artificială (AI) amenință să le perturbe este creativitatea umană – iar creșterea IA generativă a aruncat cu siguranță arta în centrul atenției. În timp ce rămân temerile că AI ar putea înlocui contribuția și agenția umană în societate, o abordare diferită sugerează că oamenii se vor combina cu AI într-o anumită capacitate – noile tehnologii ne sporesc mai degrabă decât ne subminează.

In „Arta Centaurului: Viitorul artei în epoca IA generativă” (Springer, 2024), informatician Remo Pareschi explorează noțiunea de „inteligență centaurică” — o integrare a inteligenței umane și informatică — și impactul acesteia asupra viitorului artei. În acest fragment, Pareschi explică modul în care temerile noastre primare sunt greșite și susține că creșterea IA poate, de fapt, să ajute eforturile creative umane să depășească noi culmi.

Pe măsură ce ne revizuim preocuparea inițială, cea mai presantă – va depăși inteligența artificială creativitatea umană în eforturile artistice? — este esențial să recunoaștem că întrebarea, așa cum este pusă de obicei, este oarecum direcționată greșit. Spre deosebire de jocuri precum șah sau Go, arta nu poate fi măsurată printr-o măsurătoare simplă câștig-pierde. Teama, însă, este similară: ar putea oamenii să fie înlocuiți în producția artistică așa cum au fost în șahul de nivel înalt?

Analiza noastră, bazată pe considerații cognitive și realizată în paginile următoare, sugerează un răspuns nuanțat. În culmea creativității – unde domnește inspirația, concepția și originalitatea – AI este un amplificator, ajutând la realizarea de lucrări puternice și originale. În astfel de contexte, rolul artistului uman rămâne primordial, AI servind ca un instrument pentru a le spori viziunea creativă. În schimb, rolul AI poate deveni mai structurat sau mai repetitiv. Poate automatiza producția de rezultate de rutină, cum ar fi anumite tipuri de ilustrații comerciale, broșuri sau personaje de jocuri video. Această automatizare are un impact semnificativ pe profesioniștii din aceste domenii, care se pot baza pe o astfel de muncă pentru existența lor. În consecință, acești indivizi pot vedea apariția tehnologiilor AI cu teamă și îngrijorare.

Implicații economice și juridice

Amenințarea economică a platformelor generative este strâns legată de preocupările legate de încălcarea drepturilor de autor. O acțiune legală notabilă în acest domeniu a avut loc în ianuarie 2023, când un grup de artiști a intentat un proces colectiv împotriva Stability AI, Midjourney și DeviantArt. Procesul s-a centrat pe presupusa utilizare neautorizată a lucrărilor artiștilor pentru a instrui instrumente AI, stârnind o dezbatere asupra limitelor legale și etice ale AI în artă.

Procesul evidențiat subliniază tensiunea continuă dintre potențialul inovator al AI în artă și drepturile individuale ale artiștilor. Reclamanții din cauză au susținut că instrumentele AI creau lucrări derivate pe baza stilurilor lor, fără autorizarea sau compensarea corespunzătoare. În schimb, companiile de artă AI și-au apărat acțiunile, afirmând că imaginile generate de AI au fost transformatoare și originale, fără a încălca astfel nicio lege. Într-o evoluție semnificativă în octombrie 2023, un judecător din SUA a respins majoritatea acestor afirmații din cauza lipsei dovezilor privind încălcarea directă.

Pe de altă parte, pentru a complica și mai mult lucrurile, Oficiul pentru Drepturi de Autor din SUA a respins în septembrie 2023 protecția drepturilor de autor pentru Teatrul de Operă Spațialo lucrare de artă creată în principal de AI și realizată de artistul Jason Allen. Această lucrare de artă a câștigat anterior un concurs de artă, dar decizia Oficiului pentru Drepturi de Autor sa bazat pe lipsa unei intervenții umane semnificative în crearea sa. Această poziție contrastează cu poziția lui Lawrence Lessig, profesor de la Facultatea de Drept de la Harvard și expert renumit în probleme de internet și drept. Lessig pledează pentru recunoașterea drepturilor de autor în operele de artă generate de prompt, susținând că acestea sunt originale și creative, întruchipând contribuția umană a prompterului. El consideră că aceste lucrări ar trebui tratate la egalitate cu alte forme de artă asistate tehnologic și că au potențialul de a revigora lumea artei, inspirând artiștii actuali și atragând noi publicuri interesate de capacitățile artistice ale AI.

În mod interesant, perspectivele internaționale asupra acestei probleme variază. În noiembrie 2023, o instanță chineză a hotărât că conținutul generat de inteligența artificială ar putea fi protejat prin legea drepturilor de autor, ceea ce contrastează puternic cu cerința de autor uman din legea drepturilor de autor din SUA.

Astfel, în ciuda acestor bătălii legale, problema încălcării drepturilor de autor în arta AI rămâne nerezolvată, cu potențialul de provocări și schimbări viitoare în diferite jurisdicții. Această incertitudine subliniază natura evolutivă a artei în era digitală și necesitatea unei abordări echilibrate care să respecte atât inovația, cât și drepturile artiștilor.

Un exemplu izbitor al impactului social al platformelor generative este publicarea Sunyata de Eris Edizioni, un roman grafic italian scris de filosoful și artistul digital Francesco D’Isla, care combină imagini generate de AI cu text tradițional. Romanul a stârnit controverse în rândul artiștilor și creatorilor de benzi desenate, care au criticat utilizarea AI ca subminând integritatea artistică și echitatea economică. Autorul și editorul și-au apărat munca ca un efort artistic legitim, subliniind utilizarea atentă a solicitărilor și aderarea la o licență Creative Commons.

Acest caz exemplifica dezbaterea mai amplă în jurul inteligenței artificiale în artă: echilibrarea inovației tehnologice cu considerentele etice și interesele economice ale artiștilor umani. Pe măsură ce platformele generative continuă să evolueze, aceste discuții se vor intensifica probabil, modelând viitorul artei în era digitală. Și totuși, am putea spune că acest lucru nu este nimic nou, cu istoria repetându-se – intersecția dintre tehnologie și artă a fost întotdeauna un creuzet de inovație și controversă.

Explorând noi căi artistice

Într-adevăr, de-a lungul istoriei, progresele tehnologice, de la cerneală și hârtie până la dezvoltarea camerelor și computerelor, au deschis continuu noi căi de exprimare artistică. Cu toate acestea, fiecare salt tehnologic a adus și provocări etice și sociale, reluând tensiunile de astăzi dintre generativitate și control, autenticitate și originalitate și impactul platformelor digitale pe piața de artă.

Din punct de vedere istoric, rezistența la noile forme de artă și tehnologii nu este un fenomen nou, ci un model recurent. De exemplu, apariția fotografiei în secolul al XIX-lea a fost inițial întâmpinată cu scepticism de unii critici și artiști, care au văzut-o ca un proces mecanic, necreativ, care amenință formele tradiționale de artă. În mod similar, introducerea sunetului și a culorii în cinema s-a confruntat cu opoziție, cu preocupări cu privire la diminuarea valorii artistice a filmelor mut și alb-negru. Așa cum fotografia și cinematografia color au perturbat cândva normele artistice, platformele generative de astăzi precum DALL-E, Stable Diffusion și MidJourney provoacă dezbateri similare în lumea artei.

Pentru a naviga în acest peisaj complex, cunoștințele lui Walter Benjamin și John Maynard Keynes oferă perspective valoroase. Benjamin era îngrijorat de pierderea aurei din cauza reproducerii mecanice a operei de artă, dar și-a recunoscut și potențialul de democratizare. Platformele generative precum DALL-E, Stable Diffusion și MidJourney duc această democratizare cu un pas mai departe, făcând creația artistică mai accesibilă și încurajând un sentiment de comunitate și creativitate. Permiterea utilizatorilor să genereze și să partajeze artă îndeplinește potențial rolul social al lui Benjamin în artă.

În timp ce intuițiile lui Benjamin aruncă lumină asupra implicațiilor culturale ale progreselor tehnologice în artă, conceptul lui John Maynard Keynes de șomaj tehnologic oferă o perspectivă economică crucială. Printre numeroasele sale contribuții la teoria economică, Keynes, un economist proeminent al secolului al XX-lea, a explorat pierderea locurilor de muncă cauzată de progresele tehnologice, o formă de șomaj structural pe care o considera o „fază temporară a inadaptarii”. Această perspectivă este deosebit de relevantă atunci când luăm în considerare temerile artiștilor cu privire la platformele generative alimentate de AI. În timp ce unii artiști își fac griji cu privire la potențialul ca inteligența artificială să diminueze cererea de artă creată de om, impactând astfel mijloacele de trai, este esențial să recunoaștem că schimbările tehnologice pot crea, de asemenea, noi oportunități de angajare și căi artistice.

Perspectivele lui Keynes ne amintesc că, în ciuda perturbărilor inițiale, progresele tehnologice duc adesea la apariția de noi roluri și industrii. În contextul artei, IA generativă ar putea provoca practicile tradiționale și ar putea deschide calea pentru forme noi de expresie artistică și colaborare. Această evoluție necesită o redefinire a artei și a creatorilor ei, sarcină pe care ne propunem să o abordăm în această carte.

Remo Pareschi este profesor asociat de informatică la Universitatea din Molise. În trecut, a ocupat funcții de cercetare și management la Centrul European de Cercetare pentru Industria Calculatoarelor, Xerox Corporation și Telecom Italia. După aceste experiențe în sectorul TIC, a urmat o carieră academică, menținând în același timp o legătură puternică cu industria software.