Timp de mai bine de 100 de ani, cercetătorii au presupus asta dinozauri erau ca șopârle uriașe: reptile lenețe care își petreceau cea mai mare parte a zilei lăsându-se la soare. Această imagine s-a schimbat când am început să realizăm că dinozaurii se aseamănă mult mai mult cu păsări decât la șopârlele din zilele noastre. Astăzi, cercetătorii sunt de acord că păsările sunt din punct de vedere tehnic dinozauri — singurele care au supraviețuit extincției în masă de acum 66 de milioane de ani. Totuși, dacă este adevărat, de ce nu sunt păsările cu sânge rece ca majoritatea reptilelor moderne?
Răspunsul este simplu: majoritatea dinozaurilor aveau probabil și sânge cald.
Păsările provin dintr-un grup divers de dinozauri cu două picioare numiți teropode, care includea prădători uriași care mănâncă carne, cum ar fi Tyrannosaurus rex, precum și cel mai mic de 3 picioare lungime (1 metru) Mononykus.
La fel ca mamiferele, păsările sunt cu sânge cald sau endoterme, ceea ce înseamnă că își reglează intern temperatura corpului. Animalele endotermice au un metabolism mai ridicat, ceea ce permite activități mai solicitante din punct de vedere fizic – cum ar fi zborul – dar necesită mai multe calorii pentru a fi menținute.
„Animalele cu sânge cald sunt de obicei mai active”, Holly Woodward, profesor de anatomie și paleontologie la Oklahoma State University, a declarat pentru Live Science. „Ei pot fi activi până noaptea. Și, prin urmare, este o strategie evolutivă, în sensul că poți căuta hrană atunci când alte animale nu pot, pentru că sunt prea reci și lente”.
Legate de: Ce s-a întâmplat când asteroidul care ucide dinozauri s-a izbit de Pământ?
Păsările au în general o metabolism mai mare decât mamiferele de dimensiuni similare și își mențin temperatura corpului ridicată – între 106 și 109 grade Fahrenheit (41 până la 43 de grade Celsius). Păsări colibri, care bat din aripi 720 până la 5.400 de ori pe minuttrebuie să consume aproximativ jumătate din greutatea corporală în fiecare zi, sau mâncați la fiecare 10 până la 15 minute.
În schimb, animalele cu sânge rece sau ectotermele – ca majoritatea reptilelor și peștilor moderni – se bazează pe mediul lor pentru a-și schimba temperatura corpului. Pentru că nu cheltuiesc atât de multă energie încălzindu-se, nu trebuie să mănânce la fel de regulat; aligatorii, de exemplu, pot merge mai mult de un an fără mâncare.
De ani de zile, cercetătorii au presupus că, deoarece majoritatea reptilelor moderne sunt ectoterme, trebuie să fi fost și reptilele antice.
„Atât de des, dacă te uiți la animalele vii și faci o presupunere despre starea ancestrală pe baza stării actuale, te va duce greșit.” Jingmai O’Connorcurator asociat al reptilelor fosile la Field Museum din Chicago, a declarat pentru Live Science.
Viziunile au început să se schimbe pe la sfârșitul anilor 1960, odată cu descoperirea unui specimen asemănător unei păsări numit Deinonychus. De atunci, cercetătorii au descoperit caracteristici fizice care indică că mulți dinozauri, inclusiv păsări antice, aveau sânge cald. Prezența penelor este un astfel de indiciu – penele ajută animalele să conserve căldura corporală, care nu este necesară în ectoterme.
În laboratorul ei, Woodward s-a uitat la un alt proxy: microstructura țesutului osos. Ea a descoperit că endotermele au oase mult diferite de cele ectoterme, mai ales pentru că ectotermele cresc de obicei mai lent. Această rată de creștere se reflectă în componenta minerală a oaselor, pe care ea a descris-o drept „fibre mici”.
„Îmi imaginez ca niște bețișoare Pick-up: dacă creșteți foarte încet, acele fibre tind să se orienteze paralel una cu cealaltă și astfel devin plate”, a spus Woodward. „Dar dacă creșteți mai repede, fibrele sunt doar un fel de amestec”, care este tipul de structură pe care tinde să-l vadă în oasele cu sânge cald.
Observațiile ei au arătat că structurile osoase ale dinozaurilor sunt mai asemănătoare cu cele ale păsărilor și mamiferelor decât cu cele ale crocodililor.
Nu este clar când a apărut pentru prima dată sângele cald. Toți dinozaurii (inclusiv păsările) și crocodilii au un strămoș reptilian comun și atât Woodward, cât și O’Connor au spus că există dovezi bune că acest strămoș a fost cu sânge cald, ceea ce înseamnă că endotermia a apărut înainte de dinozauri. Dinozaurii cu sânge rece ar fi apărut mai târziu.
Dar este posibil ca endotermia să fi apărut chiar mai devreme. Dacă atât mamiferele, cât și majoritatea reptilelor ar fi endoterme, poate al lor strămoșul comun, care a trăit în urmă cu aproximativ 310 milioane de ani, era și el endotermic. Cu toate acestea, cel mai probabil endotermia a evoluat independent la mamifere, a spus O’Connor.
Cercetările viitoare ar putea contesta aceste idei, totuși. „Facem atât de multe presupuneri”, a spus O’Connor, „și apoi datele ne demonstrează că ne înșelim”.