Îți poți imagina că te auzi vorbind? O voce în capul tău – poate recitând o listă de cumpărături sau un număr de telefon? Cum ar fi viața dacă nu ai putea?
Unii oameni, inclusiv eu, nu și-au imaginat experiențe vizuale. Nu ne putem închide ochii și evoca o experiență de a vedea fața unei persoane dragi sau să ne imaginăm aspectul salonului nostru – pentru a ne gândi dacă o nouă piesă de mobilier s-ar putea încadra în ea. Aceasta se numește „aphantasia“, dintr-o expresie greacă în care “a” înseamnă fără, iar “fantasia” se referă la o imagine. În mod colocvial, oamenii ca mine sunt adesea menționați ca având o “minte oarbă”.
În timp ce cea mai mare atenție a fost acordată incapacității de a avea senzații vizuale imaginate, afantasicii le pot lipsi alte experiențe imaginate. Este posibil să nu putem experimenta gusturi sau mirosuri imaginate. Unii oameni nu-și pot imagina că se aud vorbind.
A studiu recent ne-a avansat înțelegerea oamenilor care nu-și pot imagina să-și asculte propriul monolog intern. Foarte important, autorii au identificat unele sarcini pe care astfel de oameni sunt mai probabil să le găsească provocatoare.
Ce a constatat studiul
Cercetători de la Universitatea din Copenhaga din Danemarca și de la Universitatea din Wisconsin-Madison din Statele Unite a recrutat 93 de voluntari. Ei au inclus 46 de adulți care au raportat niveluri scăzute de vorbire interioară și 47 care au raportat niveluri ridicate.
Ambelor grupuri li s-au dat sarcini provocatoare: să judece dacă numele obiectelor pe care le-au văzut vor rima și să-și amintească cuvintele. Grupul fără un monolog interior a avut rezultate mai proaste. Dar diferențele au dispărut atunci când toată lumea putea spune cuvinte cu voce tare.
Important este că oamenii care au raportat mai puțină vorbire interioară nu au fost mai rău la toate sarcinile. Ei își puteau aminti un număr similar de cuvinte atunci când cuvintele aveau un aspect diferit unul de celălalt. Acest lucru respinge orice sugestie că afanții (persoanele cu aphantazie) pur și simplu nu încercau sau erau mai puțin capabili.
O validare binevenită
Studiul oferă câteva dovezi binevenite pentru experiențele trăite ale unor afanți, cărora încă adesea li se spune că experiențele lor nu sunt diferite, ci mai degrabă că nu își pot descrie experiențele imaginate. Unii oameni simt anxietate atunci când realizează că alți oameni pot avea experiențe imaginate pe care nu le pot. Aceste sentimente pot fi aprofundate atunci când alții susțin că sunt doar confuzi sau nearticulați.
În a mea cercetarea afantaziei Am chestionat adesea mulțimi de oameni despre capacitatea lor de a avea experiențe imaginate.
Întrebările despre capacitatea de a avea senzații vizuale sau audio imaginare tind să fie susținute cu entuziasm de o mare majoritate, dar întrebările despre experiențele imaginare ale gustului sau mirosului par să provoace mai multă confuzie. Unii oameni sunt fermi că pot face acest lucru, inclusiv un coleg care spune că își poate imagina ce gust vor avea combinațiile de ingrediente când sunt gătite împreună. Dar alte răspunsuri sugerează că subtipurile de aphantasia se pot dovedi a fi mai comune decât ne dăm seama.
Autorii studiului recent sugerează că incapacitatea de a-ți imagina că te auzi vorbind ar trebui să fie denumită „anendofazie”, adică fără vorbire interioară. Alți autori sugeraseră anauralie (adică fără imagini auditive). Încă alți cercetători s-au referit la toate tipurile de senzații imaginare ca fiind diferite tipuri de „imagini”.
Având nume consistente este important. Poate ajuta oamenii de știință să „vorbească” între ei pentru a compara descoperirile. Dacă autori diferiți folosesc nume diferite, dovezi importante pot fi omise.
Avem mai mult de 5 simțuri
Dezbaterea continuă cu privire la câte simțuri au oamenii, dar unii oameni de știință susțin în mod rezonabil a număr mai mare de 20.
Pe lângă cele cinci simțuri ale văzului, mirosului, gustului, atingerii și auzului, simțurile mai puțin cunoscute includ termocepția (sensul nostru de căldură) și propriocepția (conștientizarea pozițiilor părților corpului nostru). Datorită propriocepției, cei mai mulți dintre noi ne putem închide ochii și atinge vârful degetului arătător de nas. Datorită simțului nostru vestibular, avem de obicei o idee bună despre ce drum este sus și putem menține echilibrul.
Poate fi tentant să dai un nume nou fiecărei incapacități de a avea un anumit tip de senzație imaginată. Dar acest lucru ar putea duce la confuzie. O altă abordare ar fi adaptarea frazelor care sunt deja utilizate pe scară largă. Oamenii care nu sunt capabili să aibă senzații imaginate se referă în mod obișnuit la noi înșine ca „afanți”. Acest lucru ar putea fi adaptat cu un prefix, cum ar fi „aphant audio”. Timpul va spune ce abordare este adoptată de majoritatea cercetătorilor.
De ce ar trebui să continuăm să investigăm
Indiferent de denumirile pe care le folosim, studiul mai multor tipuri de incapacitate de a avea o senzație imaginată este important. Aceste investigații ar putea dezvălui procesele esențiale din creierul uman care provoacă o experiență conștientă a unei senzații imaginate.
În timp, acest lucru nu numai că va duce la o mai bună înțelegere a diversității oamenilor, dar poate ajuta la descoperirea modului în care creierul uman poate crea orice senzație conștientă. Această întrebare – cum și unde sunt generate sentimentele noastre conștiente – rămâne unul dintre marile mistere ale științei.
Acest articol editat este republicat din Conversatia sub o licență Creative Commons. Citeste Articol original.