Oamenii de știință au descoperit că orgasmele reclasează creierele micilor rozătoare neclare numite volei de prerie, ajutându-i să se lege și să formeze relații monogame pe termen lung.
Cercetarea oferă o perspectivă asupra modului în care sexul, intimitatea și formarea atașamentelor de durată pot declanșa o cascadă de activitate în părți ale creierului care nu erau asociate anterior cu legăturile.
„Datele despre creier și comportament sugerează că ambele sexe [of voles] poate avea răspunsuri asemănătoare orgasmelor, iar aceste „orgasme” coordonează formarea unei legături”, Steven Phelps, profesor de biologie integrativă la Universitatea Texas din Austin și autor principal al studiului. studiu noupublicat pe 21 februarie în jurnalul eLife, a spus în o declarație. „Dacă este adevărat, ar implica că orgasmele pot servi ca mijloc de promovare a conexiunii, așa cum s-a sugerat de mult timp la oameni”.
Acest tip de cartografiere a creierului nu a fost încă efectuat la oameni. Cu toate acestea, studiul asupra rozătoarelor deschide calea pentru potențiale cercetări viitoare în care anumite zone ale creierului ar putea fi legate de formarea de legături la oameni.
Echipa de cercetători, condusă de Phelps, a studiat volei de prerie (Microtus ochrogaster) pentru a crea prima hartă la nivel de creier a zonelor creierului care sunt active în timpul împerecherii și a legăturii perechilor.
Aceste rozătoare mici din Vestul Mijlociu sunt unul dintre singurele mamifere care formează relații monogame pe termen lung, asemănătoare cu oamenii, astfel încât să poată arunca lumină asupra circuitelor neuronale care stau la baza acestor comportamente sociale complexe. Acestea fiind spuse, rozătoarele plinuțe diferă de oameni în anumite privințe – în 30 de minute de la întâlnire, un mascul și o femela se vor împerechea adesea în mod repetat înainte de a forma rapid o legătură pe viață, potrivit declarației.
Cercetătorii au dezvăluit că modelele distincte ale activității creierului marchează cele trei etape ale comportamentului de legare la volan: împerechere, legare și apariția unei legături de lungă durată. Această explozie a activității electrice a putut fi văzută în 68 de regiuni distincte ale creierului care alcătuiesc șapte „circuite” mari.
Una dintre cele mai izbitoare descoperiri a fost că ejacularea masculină a fost strâns legată de activitatea neuronală asociată cu legarea. Această descoperire a fost neașteptată, deoarece sugerează că actul ejaculării în timpul împerecherii joacă un rol crucial în activarea circuitelor neuronale implicate în formarea legăturilor.
Dar, important, acest efect nu a fost izolat la bărbați. Femelele au prezentat, de asemenea, o activitate cerebrală crescută legată de legături atunci când au fost asociate cu bărbați care au atins punctul culminant. Acest lucru sugerează că ejacularea masculină poate declanșa un răspuns neuronal comun care facilitează apoi legarea perechilor.
Anterior cercetare a demonstrat că sexul și orgasmul declanșează producerea de oxitocina la oameni, un hormon legat de atașament. În timp ce orgasmul masculin este necesar pentru reproducerea sexuală, orgasmul feminin nu este, dar studii la oameni au sugerat că orgasmul feminin ar fi putut evolua ca instrument de selecție a partenerului – cu alte cuvinte, femelele umane au mai multe șanse să formeze legături cu perechea care le aduc la orgasm.
O altă descoperire intrigantă din studiul volilor a fost asemănarea tiparelor de activitate cerebrală între bărbați și femei în timpul procesului de legătură. Deoarece hormonii sexuali precum testosteronul, estrogenul și progesteronul sunt importanți pentru comportamentele sexuale, se credea anterior că creierul masculin și feminin ar folosi mecanisme diferite pentru a produce comportamente precum împerecherea. Dar, în acest studiu, legăturile între bărbați și femei au avut modele aproape identice de activitate cerebrală.
„Cercetările anterioare au sugerat că diferențele de sex în creier ar putea necesita mecanisme neuronale distincte pentru a ajunge la același comportament”, a spus Phelps pentru Live Science. „În general, datele noastre indică faptul că neurobiologia legăturii perechilor este foarte asemănătoare la bărbați și la femei”.
Nu se știe exact de ce unele animale, cum ar fi volbii de prerie și coioții, și nu altele, formează legături de pereche și se împerechează pe viață. Se poate datora faptului că urmașii au șanse mai mari supravieţuire dacă este crescut atât de mamă, cât și de tată.
„Legăturile sociale sunt rezultatul mecanismelor creierului care permit doi indivizi să se ajute unul pe altul”, a spus Phelps. „Îngrijirea parentală comună este cea mai comună formă de cooperare. În general, speciile formează legături de pereche atunci când puii lor necesită îngrijire atât de la mame, cât și de la tați”.