
Permafrostul nu este doar o caracteristică a peisajelor arctice, ci de fapt modelează acele peisaje prin direcționarea fluxului de apă. Și pe măsură ce temperaturile globale cresc, acest sol înghețat permanent ar putea face loc creării de noi râuri și extinderii celor existente, care ar elibera cantități uriașe de carbon în atmosferă, ceea ce ar putea duce la o buclă de feedback devastatoare, au spus oamenii de știință.
Într-un nou studiu, publicat la 1 februarie în jurnal PNASoamenii de știință au investigat ce rol joacă permafrostul în bazinele arctice – zona de pământ care canalizează apa, cum ar fi ploaia și topirea zăpezii, în pâraie, pâraie și râuri și, în cele din urmă, spre rezervoare și oceane.
După ce au analizat datele din peste 69.000 de bazine hidrografice din emisfera nordică, cercetătorii au descoperit că suprafața dură a permafrostului împiedică apa să sculpteze canale – așa cum s-ar întâmpla în peisajele mai calde – rezultând din ce în ce mai puține râuri din regiune.
„Acolo unde pământul este înghețat, acea apă nu are suficientă forță pentru a ciopli prin acel pământ înghețat”, a declarat primul autor al studiului Joanmarie Del Vecchio, cercetător la Universitatea Dartmouth, pentru Live Science. Acest lucru creează un efect de netezire, astfel încât peisajele arctice sunt dominate mai degrabă de dealuri decât de canale.
În schimb, apa curge peste permafrost pe căi minuscule numite „urme de apă”, până când ajunge în cele din urmă la unul dintre puținele râuri din Arctica.
Cercetătorii au descoperit că aceste câteva râuri arctice erau mai adânci și mai abrupte decât cele găsite în regiunile temperate și ocupau aproximativ 20% mai puțin din peisajul total. Bazinele arctice au fost toate modelate de permafrost, au descoperit ei.
Cu toate acestea, pe măsură ce schimbările climatice se instalează, condițiile de încălzire vor dezgheța permafrostul, adăugând totodată mai multă apă peisaj, deoarece zăpada se topește mai devreme și precipitațiile cad sub formă de ploaie, mai degrabă decât zăpadă. Pe măsură ce permafrostul se dezgheță, solul își va pierde „scutul protector”, ceea ce duce la eroziune, a spus Del Vecchio.
„Deodată avem mai multă apă cu un profil de sol mai dezghețat, iar apa respectivă are capacitatea de a sculpta”, a spus Del Vecchio. Acest lucru ar putea face ca râurile arctice să se răspândească și să crească, precum și să adauge altele noi peisajului, accelerând și mai mult destrămarea permafrostului.
Și această schimbare a peisajelor arctice ar putea avea un impact semnificativ asupra încălzirii globale. Acest lucru se datorează faptului că permafrostul reține carbonul stocat în el de la intrarea în atmosferă, dar dacă permafrostul se dezgheță, acel carbon va fi eliberat, creând o buclă de feedback care ar contribui la o încălzire mai mare.
Studiul a constatat că dezghețarea permafrostului de la 1 grad Celsius (1,8 grade Fahrenheit) de încălzire în Arctica ar putea emite aceeași cantitate de carbon ca 35 de milioane de mașini conduse timp de un an.
Eroziunea permafrostului dezghețat ar duce la „mai multe gaze cu efect de seră, mai multă încălzire, mai multă deschidere a peisajului”, a spus Del Vecchio.