Oamenii de știință au identificat șase forme biologic distincte de depresieceea ce ar putea explica de ce unii oameni nu răspund la tratamentele tradiționale pentru afecțiune, cum ar fi antidepresivele și terapia vorbirii.
Într-un nou studiu, cercetătorii au analizat scanări ale creierului a peste 800 de pacienți care au fost diagnosticați cu depresie și anxietate. Aceste scanări au fost efectuate în timp ce pacienții se odihneau și în timp ce aceștia erau angajați în diferite sarcini menite să testeze modul în care le funcționau creierul.
Mai exact, echipa a comparat creierele pacienților, căutând diferențe în activitatea unor regiuni specifice și conexiunile dintre ele. Aceste „circuite” creierului aveau fost identificate anterior ca fiind implicat în depresie. Acestea includ rețeaua frontoparietală, care este asociată cu comportament condus de obiectiveși rețeaua mod implicit, care este legat de visarea cu ochii deschisi.
Folosind un tip de inteligenţă artificială (AI), cunoscută sub numele de învățare automată, echipa a reușit să clasifice pacienții în grupuri specifice, pe baza scanărilor lor cerebrale. Pacienții din fiecare grup diferă în ceea ce privește simptomele și capacitatea lor de a îndeplini anumite sarcini, a descoperit echipa. Ei și-au descris descoperirile într-o lucrare publicată luni (17 iunie) în jurnal Medicina Naturii.
De exemplu, pacienții care au avut o activitate ridicată în regiuni ale creierului asociate cu procesarea emoțiilor au avut mai multe șanse să manifeste sentimente de anhedonie – incapacitatea de a experimenta plăcere – decât alți pacienți. De asemenea, au avut rezultate mai slabe decât ceilalți la sarcini care le-au evaluat funcția executivă sau capacitatea de a se concentra și gestiona activități.
Legate de: „Terapia cu mirosuri” ajută la deblocarea amintirilor la persoanele cu depresie, arată studiile
În ciuda faptului că sunt grupate sub același termen-umbrelă de tulburare depresivă majoră (MDD), nu toată lumea experimentează depresia exact în același mod, Leanne Williamscoautor al studiului și profesor de psihiatrie și științe comportamentale la Universitatea Stanford, a declarat pentru Live Science.
Pentru a fi diagnosticat oficial cu MDD, un pacient trebuie să fi avut cel puțin experiență cinci din nouă simptome posibile ale depresiei — cum ar fi starea de spirit depresivă, insomnia și oboseala — timp de cel puțin două săptămâni. Cu toate acestea, acest lucru lasă o mulțime de combinații posibile de simptome.
O mai bună înțelegere a motivelor biologice pentru un anumit simptom al depresiei poate ajuta pacienții să se simtă ca fiind înțeleși și poate ajuta la reducerea oricărui stigmat asociat cu starea lor, a spus Williams.
Într-o analiză separată, echipa a descoperit că trei dintre cele șase subtipuri pe care le-au identificat au arătat semne că au mai mult sau mai puțin probabil să răspundă la tratamente specifice. De exemplu, pacienții care au avut activitate ridicată în regiunile cognitive ale creierului au răspuns mai bine la un antidepresiv numit venlafaxină, comercializat în mod obișnuit sub numele de marcă Effexor, decât au făcut-o alte subtipuri.
Aceste cunoștințe ar putea fi utile din punct de vedere clinic, deoarece până la o treime dintre persoanele cu depresie nu răspund la nicio formă de tratament. Între timp, poate dura săptămâni sau luni pentru a determina dacă antidepresivele, de exemplu, vor avea un efect asupra simptomelor unui anumit pacient.
„Pentru a vedea că putem prezice rezultate mai bune la tratamente specifice, face cu adevărat [this work] chiar merită”, a spus Williams.
Acesta este un studiu „extraordinar”, Greg Siegleun profesor de psihiatrie la Universitatea din Pittsburgh, care nu a fost implicat în cercetare, a declarat pentru Live Science într-un e-mail.
Ideea că subtipurile de depresie derivate din neuroimagistică ar putea avea diferențe clinice importante și răspunsuri potențial diferite la tratament ar putea fi un pas critic în trecerea către o îngrijire personalizată, a spus el.
Cercetătorii intenționează acum să-și testeze abordarea pe mai mulți oameni. De asemenea, ar dori să se uite la răspunsul fiecărui subtip la alte opțiuni de tratament.
Speranța este că într-o zi, medicii ar putea să potrivească pacienții cu tipul de tratament care este cel mai probabil să funcționeze pentru ei în funcție de subtipul lor, a spus Williams.